Sunday, 23 October 2016

Halloween, o traditie controversata

Imi displace Halloween-ul! N-am inteles niciodata de ce si-ar dori un parinte sa-si vada copilul cu un craniu in loc de capsorul blond. Nu-mi vine sa cred cand vad parinti straduindu-se sa realizeze un machiaj cat mai real pe fata, care sa sugereze un ochi smuls din orbita, atarnand "estetic" pe obrazul dulce al unui baietel care inca nu merge la scoala.

Americanii au cucerit lumea, inclusiv Romania, cu varcolaci si cadavre care se intalnesc in octombrie la o superba" petrecere de Halloween, unde devoreaza cu lacomie sandvich-uri cu limba de lilieci, prajiturele in forma de broaste proaspat sacrificate si beau cu nesat pahare in care organizatorul tocmai a colectat sangele celor sacrificati. Ar trebui sa am simtul umorului fata de genul acesta de estetica gastronomica? N-am reusit niciodata.

Dar in scoli ... de ce tin profesorii mortis sa organizeze petreceri cu aceasta ocazie? Pentru ca orice moment agreat de copii poate sa ofere sansa de a-i face pe acestia sa invete mai mult, mai repede. In anumite scoli lucrurile au inceput sa se schimbe si ma gandesc in primul rand la o scoala de limbi straine: Lexis Romania. Profesorii de limba engleza n-aveau cum sa scape de Halloween. Orice manual contine o lectie pe aceasta tema. E bine? E rau?

https://www.spirithalloween.com/section/1563.uts
Modul cum se organizeaza lectiile si petrecerile reprezinta varianta inofensiva, daca activitatile sunt bine gestionate. Am vazut la Lexis cateva moduri de abordare a temei care fac din Halloween un moment haios si educativ. Nu ma refer la exercitiile propriu-zise de scris-citit, ascultare etc, ci la activitatile extrascolare marca Lexis. Petrecerile si proiectele de Halloween sunt excelente prilejuri de a stimula creativitatea copiilor. In loc de hidoasele masti si costume din comert, care-i transforma de copii in criminali, ocnasi sau vampiri, acestia invata sa-si creeze personaje  indraznete, dar opuse celor malefice.



In loc de istorioare care starnesc teama, dau cosmaruri si care sugereaza ca doar cei care folosesc o sabie sau o alta arma mortala sunt curajosi si puternici, se poate insista pe dezvoltarea empatiei copiilor, pe capacitatea lor de a-si recunoaste trairile, chiar si cele de teama, ale lor si ale celor din anturajul lor. Copiii au nevoie de povestiri din care sa inteleaga ca un om este cu adevarat curajos si puternic doar daca intelege
trairile unui coleg caruia ii este frica, daca il linisteste, in loc sa se amuze pe seama lui. Compasiunea pentru cei singuri, raniti si tematori este un pas catre formarea unui caracter frumos al celor mici, al unei personalitati  puternice si a unui psihic echilibrat.

Asadar, daca va place sa petreceti de Halloween, va sugerez sa adaptati o sarbatoare cu iz de cimitir, intr-una haioasa. Faceti bascalie de vampiri, jucati-le feste criminalilor sangerosi! Viata copiilor, petrecerile lor nu trebuie sa se desfasoare sub auspiciul culorilor sumbre de doliu. Luminati-le viata si jocurile cu un curcubeu luminos!

Enjoy a funny Halloween!
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0 International License.

Friday, 2 September 2016

PEDAGOGUL DE VACANTA – Lectia 6 “Analfabetismul in secolul XXI”



In urma cu vreo 10 ani as fi acceptat definitia termenului analfabet = (persoană) care nu stie sa scrie si să citească. Astazi as considera acest handicap ca pe un criteriu pentru departajare intre apartenenta la lumea civilizata si zona primitiva a planetei Pamant. Odata cu semnarea actului de nastere a Internetului (1969), intreaga omenire a fost impinsa spre alte standarde de viata, educatie, socializare. Platforma Web 2.0 (Internetul interactiv) apartine deja trecutului. Ne pregatim deja pentru a face fata tehnologiei inteligente.

Avem insa de trecut un mare obstacol: Digital natives vs digital immigrants - o disputa intre generatii. Cei de 45+ ani se simt intimidati de copiii, adolescentii si tinerii cu pretentii de "experti" in calculatoare. In realitate, expertiza in informatica nu tine de varsta, ci de studiu si tinerii nu sunt dispusi sa studieze. Rezultatele la examenele de competente digitale o dovedesc.

Suntem amuzati, chiar fascinati de lejeritatea cu care copii de 2-3 ani manipuleaza device-urile electronice. Aerul lor de cunoscatori ii fascineaza pe parinti, pe profesori ii fastacesc. “Butonarea” nu este sinonima cu stapanirea cunostintelor de informatica. Rezultatele s-au vazut la examene, se vad la orele de TIC si se resimt mai ales la locul de munca.

La exasperare maxima pare sa fi ajuns Internetul insusi. Precum un cititor care aterizeaza pentru prima data intr-o bibilioteca tot asa se comporta majoritatea utilizatorilor de Internet. Un vizitator incepator al unei biblioteci este usor de recunoscut dupa stangacia cu care se orienteaza in spatiul salilor de lectura si timpul de gasire a publicatiilor cautate. Utilizatorul neindemanatic de Internet are aceleasi ezitari: bajbaie, merge pe ghicite, solutiile pe care le gaseste sunt nesigure, caile prin care rezolva o "cautare" sunt intortocheate.. Motoare de cautare precum Google, Mozilla si-au deschis propriile scoli online, biblioteci, centre de training.

In lumea reala, nu te poti numi o persoana pregatita pentru viata economica, culturala, medicala, sociala sau pentru lumea stiintelor exacte fara cele patru abilitati, obiective ale oricarui sistem educational: 
1. gasirea solutiilor si gandirea critica  (problem-solving - critical thinking)
2. comunicarea (communication)
3. creativitatea (creativity)
4. capacitatea de a colabora (collaboration)

Nici utilizatorul de internet nu poate supravietui sau progresa fara aceste abilitati. Aproape toate activitatile desfasurate pe Internet depind de capacitatea de gasire a solutiilor: navigare, programare, securitate. design etc. Comunicarea se stabileste prin share-uire, scriere-editare. Internetul ofera conditii fara limita pentru cei care doresc sa-si dezvolte talentele si sa-si etaleze creatiile. Si nicaieri colaborarea nu se stabileste mai rapid ca prin intermediul tehnologiei. Cele patru obiective pe care sistemul educational traditional, dar si cel digital le urmaresc sunt calr si detaliat explicate de "scoala" Mozilla:Web literacy
Am gasit si o varianta pentru incepatori in limba romana: GHID PENTRU BUNICI SI PARINTI.

Sper sa va imprieteniti cu calculatorul. Informatica (stiinta calculatoarelor) este domeniul expertilor in sisteme de procesare a informatiei. Calculatorul si internetul sunt accesibile si indispensabile oricui doreste sa inteleaga lumea inconjuratoare: materiala si virtuala Internetul este lumea cu atractiile, pericolele, ororile, dar si minunile create de om. Si nu in ultimul rand, internetul este scoala noastra cea de toate zilele. Profitati de scoala care se afla doar la un click distanta de voi. Doar invatand temeinic, sistematic, veti stii sa evitati capcanele lumii virtuale, capcanele tehnologiei inteligente care este conceputa nu doar ca se ne ajute. Analfabetii digitali vor fi primele victime ale acestui sistem construit sa controleze, supravegheze si chiar sa ia decizii in locul nostru..

https://globaldigitalcitizen.org/new-digital-literacy-program-educates-k-12-students-on-internet-safety







Monday, 29 August 2016

PEDAGOGUL DE VACANTA – Lectia 5 “Nu sunt bun la matematica” – capcana din care nu scapi usor





Ideea acestui articol mi-a fost sugerata de un mesaj primit recent de la Liz Weaver, expert in stimularea interesului pentru studiu si al dezvoltarii abilitatilor congnitive ale copiilor. Studiile domniei sale se indreapta si spre copiii cu manifestari de dislexie, ADHD, discalculie, tulburari de limbaj etc. Tema mesajului era indreptata spre abilitatile de scriere, aspect peste care invatatorii si parintii trec uneori mai usor. Scrisul urat si exprimarea greoaie sunt oarecum “acceptate” sub pretextul preluarii acestor abilitati de catre tehnologie, prin intermediul careia copiii comunica  frecvent. Ignoram sau mimam acceptarea chiar si a unor cazuri serioase cum sunt cele enumerate mai sus: agitatia nejustificata, incapacitatea de a-si concentra atentia, dificultatile la matematica sau pronuntia incorecta sau neclara.

La noi, aceste aspecte raman teme tabu de teama stigmatului pe care un copil incadrat intr-o asemenea categorie l-ar putea primi. Ca parinte, profesor si prieten al multor parinti am constatat frecvent ca cea mai mare ingrijorare este legata de MATEMATICA. Pe multi ii trec fiori si doar gandindu-se la profii de matematica, fizica si chimie. Aproape ca s-au creat legende in jurul acestora. Ei sunt priviti ca niste “stapani” ai misterelor acestor stiinte: neprietenosi, mereu incruntati, usor aroganti, severi. Rar intalnesti exemplare care nu corespund acestui portret.

Daca esti bun la matematica, faci parte din elita clasei si te vei bucura de respectul tuturor. Nu esti bun la matematica, saracutul de tine, vei fi privit cu indulgenta in cel mai bun caz. Nu esti bun la sport sau muzica, dar esti un geniu al matematicii, vei primi ... acolo ... un punct in plus ca sa nu ti se strice media generala. Esti un elev cu talente artistice sau rezultate sportive? Ghinion! Asta nu este un motiv destul de serios sa nu ramai corigent la matematica.


1. Cine si de ce se recurge la eticheta “slab la matematica”?

Cand aceasta sintagma este folosita de profesori, ea devine o eticheta menita sa aseze elevul intr-un clasament. Din pacate, sistemul educational romanesc mai recunoaste inca importanta “rangului” pe care copilul il are in clasa, in ochii profesorului, al colegilor si al parintilor, deci intr-o comunitate. Acesti copii devin membri cu rang inferior. Profesolul care procedeaza in acest fel are nevoie de o motivatie pentru propriul sau esec. Decat sa fie catalogat ca profesor slab, se “scuza” ca nu are cu cine sa faca performanta. 

In multe cazuri chiar elevul isi pune aceasta eticheta pentru a masca lenea sau stanjeneala legate de rezultatele scolare: “Nu sunt lenes, dar n-am ce face, sunt slab la mate.”, “Nu sunt prost, dar ... .” In acest caz, pericolul este mare. Copilul a cazut intr-o capcana, propria capcana sau, mai grav, a fost impins in capcana de neindemanarea profesorului.

Sincer ma intreb cati profesori de matematica se straduiesc sa afle care este adevarata problema. Nu vom discuta aici despre profesorul care preda “neinteresant” pentru copil. Putem sa ne intrebam insa de ce profesorii uita notiunile de psihopedagogie invatate in facultate.

Unele dificultati de invatare sunt evidente si usor de sesizat chiar de catre parinti. Acestea (vezi mai jos tipurile 1-4 de discalculie) sunt si cele mai inselatoare pentru ca sunt de multe ori puse pe seama neatentiei. In realitate, aceste manifestari se incadreaza perfect la cerinte educative speciale (CES), copiii corect diagnosticati necesitand chiar modificarea programului educational si adaptarea acestuia la tipul de dificultate de invatare manifestata. Aici ne aflam clar pe un teritoriu sensibil, care apartine doar expertilor in psihopedagogie speciala.

Intram serios in panica doar in cazul manifestarilor de discalculie tipurile 5 si 6.

“Cercetatorii din acest domeniu au identificat 6 tipuri de discalculie:
1.Discalculie verbala - constand in dificultati de denumire a cantitatilor matematice, a numerelor, a termenilor, a simbolurilor si a relatiilor matematice;
2. Discalculia practognostica - dificultati in a enumera, a compara, a manipula cantitatile matematice simbolice;
3. Discalculia lexicala - dificultati in citirea semnelor si simbolurilor matematice;
4. Discalculia grafica - deficiente in scrierea semnelor si simbolurilor matematice;
5. Disacalculia ideognostica - dificultati in a face operatii mentale si in a intelege unele concepte matematice;
6. Discalculia operationala - dificultati in executia operatiilor metamatice, de calcul numeric, de rezolvare de exercitii si probleme, chiar daca sunt insusiti anumiti algoritmi matematici. (Purcia, D.C. 2006)” (Sursa: Psihopedagogie speciala (Anul IV) - Metode de interventie in discalculie )

2. Ce inseamna “slab la matematica”?

Trecem prea repede cu vederea un termen, il acceptam si-l folosim, ingorand urmarile.
Sa pornim de la definitie:
SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv. (Despre organe ale corpului, despre facultăti intelectuale etc.) Care nu functionează normal, care nu-și îndeplinește bine functia.

Tocmai aici este capcana; si nu doar o capcana a limbii romane. Este oare corect sa ne autodescriem ca fiind slabi la ceva? Putem sa recunoastem singuri ca functiile creierului nostru nu sunt normale? Stie copilul ca creierul sau nu-si indeplineste bine functia? In niciun caz, dar accepta.

Ceea ce stie copilul este faptul ca el isi urmareste profesorul si nu intelege explicatiile sau are impresia ca a inteles, dar nu poate sa-si rezolve temele. Copilul este constient si agasat de faptul ca petrece mult timp ca sa-si reaminteasca tema de la matematica si sa invete o definitie, o demonstratie.

Riscul cu care se confrunta copilul cand accepta ca este “slab” este acela de a accepta o situatie si de a se blaza: “Acesta imi este locul, cei din jur trebuie sa ma accepte asa cum sunt.” Este dificil sa reactivezi interesul copilului pentru un obiect de studiu la care nu prea a avut performanta. Cu siguranta acesti copii ii admira sau ii invidiaza pe cei “buni”, asa cum ar admira un sportiv de performanta care alearga ca o felina pe o pista de atletism. Ce copil ar indrazni sa alerge alaturi de “sportivul” clasei dupa ce i s-a spus, de catre profesorul de sport, ca nu are alura atletica sau ca e prea scund? Acest copil nu-si va dori sa se confrunte cu cineva, pentru simplul motiv ca se asteapta sa fie invins. De ce-ar mai incerca?

Sunt si cazuri cand un “slabut la matematica” este recuperat prin tact, rabdare si, mai ales, prin “descoperirea” copilului.

3. Capcana lexicala

Am explicat in partea a 2-a a acestui articol de ce un cuvant poate sa devina capcana. Va sugerez sa incepeti “salvarea” din aceasta capcana lexicala, explicandu-i copilului sensul cuvantului “slab”, nu din limba romana, ci din limba engleza:

WEAK =
 (1) lacking the power to perform physically demanding tasks; having little physical strength or energy (fara forta, avand forta fizica sau energie insuficienta pentru pentru a indeplini sarcini, activitati etc.
(2) liable to break or give way under pressure; easily damaged (predispus sa cedeze sub presiune)

Ar fi bine sa-l ajutati pe copil sa inteleaga ca:
1. abilitatile sale cognitice sunt aceleasi ca ale colegului sau geniu al matematicii
2. copilul cu rezultate mai modeste nu-si canalizeaza toata energia pentru a se concentra sau pentru a citi un enunt de cate ori va fi nevoie pana la intelegerea tuturor cerintelor
3. “slab la ...” nu inseamna mai putin inteligent, ci mai putin ambitios. Copiii care obtin rezultate bune la orice obiect isi pastreaza interesul pe tot parcursul rezolvarii unei teme. Acestia au mentalitatea unor cavaleri medievali care, atunci cand ieseau pe campul de lupta, erau interesati de glorie. Succesele copiilor premianti sau olimpici sunt pregatite asa cum cavalerii medievali se pregateau pentru un turnir: antrenadu-se temeinic. Descrieti-i iesirea pe campul de lupta a cavalerilor, care aveau un singur gand SA CUCEREASCA. Indemnati-l sa se gandeasca cum ar putea sa “CUCEREASCA O PROBLEMA” in trei pasi:

a.  PLANIFICAREA ATACULUI (citeste enuntul isi imagineaza rezolvarea, reciteste si incepe rezolvarea)
b.  INFRUNTAREA ADVERSARULUI (alege strategia, cauta solutiile cele mai sigure, eventual cauta si alte cai de rezolvare)
c.  SFARSITUL BATALIEI (verifica daca totul este OK, se intoarce la enunt si eventual isi exprima parerea asupra modului cum a lucrat)

Copiii iubesc povestile si eroii. Ei au nevoie de explicatii pe intelesul si dupa gustul lor. Folositi-va imaginatia si creati propriile voastre “povesti” pentru a-l scoate pe copil din starea umila in care l-a plasat sintagma “slab la matematica”.

Desigur ca e nevoie de mult mai mult efort pentru a reusi. Cat de bine iti cunosti copilul ca sa poti sa-l ajuti? 

4. Copilul tau ce stil de invatare are?

Evident ca orice greseala se poate indrepta si orice esec poate fi depasit. Fiecare putem sa alegem intre asteptarea unui schimbari cu varsta sau inlocuirea profesorului si calea directa.

Drumul cel mai scurt spre învăţare este cunoaşterea:
- a propriei persoane;
- a capacităţii copilului de a învăţa;
- a proceselor, tehnicilor de succes utilizate în in alte ocazii, la alte obiecte de studiu;
- a interesului faţă de subiectul pe care dorim să-l învăţam

Stilul de invatare si determinarea emisferei cerebrale dominante a copilului ar putea sa fie solutia. Mai multe informatii in legatura cu succesul scolar puteti sa gasiti   

Daca citind aceste informatii introductive, ati sesizat aspecte pe care poate l-ati ignorat pana acum in legatura cu comportamentul copilului dv, cu atitudinea lui fata de activitatile scolare, nu ezitati sa cereti parerea unui specialist.

4. Alte capcane lexicale si nu numai

Aici suntem deja pe un teren minat. Profesorii si manualele pot sa fie cele mai greu de invins capcane. Modul in care explica, vocabularul folosit, pronuntia, intonatia si tonul folosit, expresia faciala, entuziasmul aratat de profesor pot sa motiveze sau, din contra, sa creeze confuzie.

Si impactul vizual pe care-l creaza manualul determina dorinta copilului de a-l rasfoi sau a-l arunca.

Si nu in ultimul rand corelatia intre varsta copilului si gradul de dificultate al materiei prevazute in programa. Neavand specializarea in matematica, va voi spune doar o poveste reala.

Am avut ocazii sa insotesc delegatii care veneau in Romania in schimburi de experienta organizate de Ministerul Educatiei. Grupurile erau formate din elevi de liceu cu rezultate foarte bune la invatatura din diferite tari, profesori de diferite specializari si functionari din ministerele din tarile respective. Grupurile faceau asistenta la orele de stiinte si limbi moderne. Erau de fiecare data placut surprinsi de metodele moderne de predare a limbilor straine in Romania. Era evident ca se aflau pe picior de egalitate.

Efectul orelor de matematica asupra oaspetilor nostri era insa de soc total. Materia introdusa inca din clasa a X-a depasea zdrobitor puterea de intelegere a liceenilor straini (Irlanda, Suedia, Mexic) si-i nelamurea pe profesorii acestora, care marturiseau ca studiasera de abia in anul II de facultate materia de liceu din Romania.

Trageti voi concluzia. Cate capcane trebuie sa fenteze elevii din Romania pentru a nu fi declarati “slabi la invatatura”?  


Sunday, 21 August 2016

PEDAGOGUL DE VACANTA – Lectia nr. 4 Temele? O placere!



Introducere
Am scris despre ACTIVITATI de INVATARE si despre PLICTISEALA in articolele precedente. Nu o data ati observat cum nerabdarea si plictiseala se instaleaza la copiii nostri chiar inainte de a incepe sa-si faca lectiile. E ca atunci cand il pacalesti pe copil sa ia prima lingurita de medicament amar. Pentru a doua trebuie sa-l alergi putin, sa te enervezi putin, sa-i stergi lacrimile. Dar sunt si parinti care nascocesc mereu trucuri care ii ajuta sa treaca repede si fara lacrimi peste momentul neplacut.


Asemenea trucuri exista si in pedagogie. Volumul de munca scolara e tot mai mare, informatiile tot mai complexe. Nu poti sa nu recunosti ca aceste generatii sunt de-a dreptul bombardate cu responsabilitati. Dar vrem sa le lasam si bucuriile copilariei. Pentru asta avem nevoie de timp si timpul il castigam prin disciplina si cateva trucuri simpatice.

Simpaticile trucuri despre care veti citi in acest articol sunt rodul cercetarii specialistilor in psihologie si pedagogie de la Universitatea Harvard. Studiul a fost declansat de rezultatele ingrijoratoare la scoala si la examenele nationale. Un alt
fenomen observat in intreaga lume este apatia si chiar depresia care se instaleaza de la varste tot mai mici.

A. Depresia face casa buna cu adolescenta

Exista vreun copil care sa sara in sus de bucurie cand vine timpul pentru efectuarea temelor? Momentul este insotit mai curand de ochi dati peste cap, refuz sau chiar crize de nervi. Ar fi un miracol sa auzi un copil spunand ca n-are chef de joaca, ca mai degraba vrea sa-si faca temele.

Copiii carora li se fac tot felul de promisiuni legate de timp indelungat de joaca, folosirea calculatorului sau a tabletei pentru jocuri online par sa-si faca temele fara sa mai fie nevoie de un imbold. E o aparenta. Efectuarea temelor e doar un mod de  a-si “incanta” parintii care altfel nu ar acorda bonusul. Acest caz merita discutat cu alta ocazie. Copilul pare responsabil, isi face datoria, dar motivul nu este nici pe departe cel mai bun stimul pentru studiu eficient si eficace. El, copilul, mimeaza seriozitatea, parintele respira usurat, toata lumea e fericita. De multe ori rezultatele scolare nu sunt cele asteptate. De aici si nelamurirea: “Nu inteleg. Copilul meu este atat de cuminte si constiincios acasa.” Nu ne dam seama ca de fapt copilului nu-i stat capul la teme, ci la rasplata ca si le-a terminat. Aici se strecoara greseli, iar invatarea se bazeaza doar pe memorarea de scurta durata. N-ar trebui sa ne mire ca a doua zi copilul este ezitant, nesigur sau confuz. Pur si simplu a invatat superficial.

Un alt caz, mai dramatic este cel al copiilor care fac o adevarata criza inaintea efectuarii temelor. Unii ajung la o adevarata performanta a disimularii suferintei cand vine acest moment: amanari, priviri in gol, greseli nenumarate datorate neatentiei si ... lacrimile care ar topi si un ghetar. Cel mai grav este faptul ca dupa un timp, observam tristete neprefacuta pe fata copilului. Situatia devine ingrijoratoare in cazul pre-adolescentilor si adolescentilor, cand varsta aduce stari emotionale care-i transforma pe bunii nostri copii in niste rebeli. “Nu vreau”, “n-am chef”, “nu acum, mai tarziu”, “lasa-ma-n pace”, “esti rau”, “nu te pot suferi” sunt replici care te aduc la exasperare. Relatiile copii-parinti devin tensionate.

Parintii vor rezultate bune la scoala si teme efectuate temeinic. Copilul nu vrea. Parintii doresc ca orele de studiu sa fie respectate. Copilul are alte planuri. Pare un joc al nervilor si al ambitiilor, dar de multe ori situatia devine dramatica si depresia isi face efectul.

Putem sa ne ferim singuri copilul de aceste neplaceri sau este nevoie de interventia medicului? Daca parintele este pregatit si aceste transformari sunt observate de la primele semne, aceasta atitudine se repara usor.

B. Depresia – semne prevestitoare

Ati observat ca postura copilului s-a modificat? Remediati-o. Copilul care incepe sa stea cu mainile incrucisate aproape de corp manifasta deja “pozitia de inchidere”; intai a corpului si apoi a creierului. In curand coloana incepe sa se arcuiasca, barbia este adusa spre piept si privirea coborata. O personalitate “inchisa” refuza comunicarea, ascultarea si reactia la sfaturi. Surprinzator, atitudinea corporala va determina schimbari in creier.

C. Solutia

Instalarea starii de nemultumire in creier poate fi oprita prin modificarea atitudinii corporale. Oamenii de stiinta din domeniul psihologiei si a relatiilor sociale studiaza de mult timp limbajul non-verbal: modul cum ne judeca cei cu care intram in contact, dar si cum ne autoevaluam.

Nu numai ca prin limbajul nostru corporal si facial comunicam celor din jur informatii despre noi, personalitate, temperament, intentii, dar transmitem si propriului nostru creier informatii pretioase si comenzi. Profesorul universitar Amy Cuddy sugereaza efectuarea timp 3 minute a catorva exercitii simple inainte de asezarea la masa de lucru, pe care le aveti demonstrate in ilustratii:

1. stand in picioare, ridicarea repetata a bratelor in V (miscare energica si respiratie cotrolata)
2. indoirea si ridicarea piciorului cu genunchiul la piept si atingerea genunchiului cu bratul de pe aceeasi parte
3. aceeasi miscare, dar cu atingerea bratului opus
4. repetarea primei miscari si ramanerea in aceasta pozitie cu bratele ridicate timp de cateva secunde
 

(Vezi sursa solutiilor: “Controlling for subjects' baseline levels of both hormones, Cuddy and her coauthors found that high-power poses decreased cortisol by about 25 percent and increased testosterone by about 19 percent for both men and women. In contrast, low-power poses increased cortisol about 17 percent and decreased testosterone about 10 percent.”

Dupa parerea noastra, efectul va fi mai placut in cazul copilului mic, daca veti executa aceste exercitii impreuna cu el, explicandu-i de ce faceti aceasta incalzire si faptul ca pozitia bratelor semnifica PUTERE si VICTORIE. Puteti sa faceti comparatie cu personajele-eroi admirate de copii : Superman, Batman etc., care isi initiaza actiunile de salvare pornind din aceasta pozitie. Copiii mai mari pot sa-si pregateasca singuri corpul pentru teme in acest fel, cu conditia sa inteleaga motivul si efectul: abordarea temelor este o actiune care nu poate fi negociata, dar daca este acceptata, creierul isi va folosi intreg potentialul pentru ca timpul de lucru sa nu se prelungeasca si calitatea  temelor sa fie cea dorita. Adolescentii vor intelege cu siguranta mai bine motivatia ridicarii bratelor, daca le reamintiti ca la concertele de muzica la care participa cu entuziasm sunt indemnati mereu sa ”ridice mainile in aer”. Motivul este acelasi: pregatirea creierului pentru receptarea cu bucurie a spectacolului de pe scena. Solistul repeta indemnul de cate ori observa ca publicul nu mai este suficient de activ. Putem sa impartim timpul pentru efectuarea temelor in secvente, in timpul carora sa revenim cu 3 minute de exercitii. ATENTIE! FARA GUSTARI! Rontairea unor snacks-uri in timpul invatarii sau o gustare mai consistenta intr-o pauza de 5 – 10 minute vor transmite creierului semnale derutante si-l va atentiona sa-si imparta energia intre invatare si digestie.

O scurta pauza este necesara intre temele pentru obiecte diferite, dar aceasta va fi folosita pentru:
- schimbarea manualelor
- asezarea in ordine a obiectelor necesare pentru noua tema
- hidratare (ATENTIE! FARA BAUTURI ACIDULATE, DULCI sau ENERGIZANTE!)
- repetarea exercitiilor de la inceput si pentru relaxarea musculaturii gatului
Este complet INTERZISA O “MICA REPRIZA” DE JOC ELECTRONIC in aceasta!
Este RECOMANDABIL sa nu se preia apeluri telefonice pierdute in aceasta pauza! Discutia ar putea dura mai mult decat v-ati propus si reluarea activitatii de invatare se face cu dificultate dupa ce creierul a fost “implicat” intr-o cearta, discutie in contradictoriu sau barfa adolescentina.

Concluzia:
-         orice schimbare in comportamentul copilului poate sa fie un semnal de alarma
-         creierul uman este un computer performant, capabil de rezultate scolare exceptionale
-         ca orice computer, creierul trebuie setat pentru activitatile scolare ale copilului si/ sau “sters”

D. BIBLIOGRAFIE
Biography of Amy J. C. Cuddy, Associate Professor at Harvard Business School

TED talk

Sursa foto: